sâmbătă, 8 mai 2010

Cele două roluri ale instrucţiunilor Write şi Writeln în program

Observăm acum că instrucţiunile Write (sau Writeln) pot fi folosite în două scopuri:

  1. Afişarea unui text explicativ, caz în care textul este încadrat între două apostroafe:
  2.  Write (‘Textul este: ‘);
  3. Afişarea conţinutului unei variabile, caz în care între paranteze este introdusă chiar numele variabilei respective, fără apostroafe:
  4.  Write (propoz);

Aceste două situaţii pot fi conţinute şi într-un singur rând, adică de o singură instrucţiune Write (sau Writeln), dacă sunt separate prin virgulă. Astfel ultimele două instrucţiuni din exemplul dat anterior se pot echivala cu un singur rând în felul următor:








Când rularea programului va ajunge la instrucţiunea Write, ea va produce deci afişarea:


Output


În continuare dăm exemplu un program în care sunt citite de la tastatură şi apoi afişate două numere. Vom avea pentru aceasta două variabile numite nr1 şi nr2, una de tipul integer iar alta real, care ştim că pot stoca numere.

Putem da variabilelor orice nume dorim (cu excepţia celor rezervate) dar de obicei se recomandă a se da nişte nume sugestive. Celor două variabile le puteam da de exemplu şi nume ca coco şi miaumiau, dar pentru că în cazul nostru este vorba de nişte variabile ce vor conţine numere, am considerat mai potrivit să le denumim nr1 şi nr2.

program numere; Var nr1: integer;  nr2: real; Begin  Write ('Introduceti numarul intreg=');  Readln (nr1);  Write ('Introduceti numarul real=');  Readln (nr2);  Writeln ('Numarul intreg este=', nr1);  Writeln ('Numarul real este=', nr2); end.

Atentie Cînd introduceţi de la tastarură numere reale, acestea se introduc cu punct nu cu virgulă. Spre exemplu numărul 1,55 se introduce 1.55 Deci la fiecare rulare a programului utilizatorul poate introduce oricare alte două numere dorite, acestea fiind apoi afişate întocmai.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu